,

Ce le povestim copiilor despre divorț?

Divorțul este un proces dificil pentru parteneri, însă atunci când sunt implicați și copiii, lucrurile se complică. Dacă în anii 90 doar 1 din 6 căsătorii se încheiau cu un divorț, în prezent statisticile s-au modificat, iar acum 1 din 4 căsnicii duc la separarea partenerilor. Probabil ar fi fost la fel de mari procentele și atunci, doar că divorțul era un subiect prea tabu.

Nu ne căsătorim cu scopul de a divorța, însă atunci când nu mai există nicio metodă de a ne salva căsnicia, divorțul este chiar mai benefic decât o căsnicie în care certurile sunt la ordinea zilei, iar copilul e martor la ele, crescând cu impresia că astfel trebuie să se desfășoare lucrurile într-o relație. Există viață și după divorț, atât pentru părinți, cât și pentru copii. Vă spune asta chiar un copil al cărui părinți au divorțat acum aproape trei decenii.

Dacă ar fi să mă întorc în timp, mi-aș spune că timpul și dragostea pe care nu le-am primit de la tatăl meu se vor întoarce înzecit de la bunici, prieteni și colegi. Că misiunea mea în viață și visurile mele nu vor depinde de statutul marital al părinților mei, așa că e important să mă concentrez pe lucrurile pe care le pot eu controla.

Mama e tot mama

Mama divorțată, mamă căsătorită, mama e tot mama. Nu mi-am privit niciodată mama diferit doar fiindcă divorțase de tatăl meu, ba mai mult, am privit-o cu admirație pentru că a făcut tot ce i-a stat în putință ca să fie și mamă și tată.

Fram și Bumbic, cel cu două case

Am citit recent cartea Fram și Bumbic, cel cu două case despre divorț și mi-a rămas în minte secțiunea de mai sus: „adulții nu rămân căsătoriți doar ca să aibă cine să care plasele de cumpărături, oricât de grele ar fi ele”. Ai nevoie de mult curaj ca să ieși dintr-o căsnicie, însă atunci când pui mai presus de toate binele copilului tău, găsești putere pentru a trece peste orice obstacol.

Sentimentele de vină și rușinea

De multe ori, copiii se simt responsabili pentru divorțul părinților. Aceștia trec prin mai multe stări emoționale după ce află vestea, obișnuirea cu noua realitate putând să dureze chiar și ani de zile, după cum ne spune psihologul Cristina Buja, autoarea cărții. Este important să le explicăm copiilor fără ocolișuri situația și să îi asigurăm că iubirea pentru ei nu se termină niciodată, chiar dacă cea dintre adulți poate ajunge la final.

Fram și Bumbic, cel cu două case

Alegerea unui personaj leu mi se pare foarte potrivită pentru starea de furie pe care un copil o poate simți. În mare parte, ea se datorează faptului că lucrurile sunt ireversibile și nu mai poate repara căsnicia părinților, însă trebuie să îl ghidăm să își canalizeze acestă furie în mod corect. Cristina ne oferă câteva sfaturi și în acest sens, însă dacă suntem copleșiți de sentimentele noastre sau ale copilului și nu știm cum să gestionăm lucrurile, cel mai indicat e să apelăm la un terapeut.

O altă idee care mă bucur că e abordată în carte e cea a rușinii. Pe vremea mea, era un mare secret divorțul părinților tăi, împărtășeai lucrul acesta doar cu prietenii foarte apropiați. Îmi amintesc că la școală ne chema profesoara separat pe mine și pe alte două colege care aveau părinți divorțați, pentru a ne anunța că trebuie să ducem diverse adeverințe. Da, copiii vor fi curioși de modul în care se desfășoară viața unui copil ai cărui părinți au divorțat, dar vor vedea în el tot colegul și prietenul lor. În plus, va fi surprins să afle câți alți copii trec prin aceeași experiență.

Fram și Bumbic, cel cu două case

Cartea descrie situația în care cei doi părinți rămân în relații bune după divorț, însă în unele cazuri un părintele dispare de tot din peisaj. Totuși, veți descoperi în poveste perspectiva copilului și cum îl puteți ajuta să proceseze toate emoțiile și grijile pe care le are.

Nu în ultimul rând, dacă provii dintr-o familie divorțată, iar acum trebuie să treci și tu prin această experiență cu căsnicia ta, ai ocazia să tratezi lucrurile diferit față de cum au făcut-o părinții tăi. Divorțul e doar o lecție de viață, nu o sentință la nefericire.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: