Am păstrat cu sfințenie caietul cu rețete al mamei și îl răsfoiesc nostalgică înainte de fiecare sărbătoare în cautarea unei rețete cu gust de copilarie. Îmi amintesc cum deschideam încet ușile și îmi strecuram rapid capul în camara plină de prajituri doar ca să le mai văd și miros încă o dată. Miroaseau a fericire!
Caietul încă păstrează vie amintirea acelor vremuri când găteam împreună cu mama, paginile lui sunt pline de urme de cremă de prăjituri de pe mâinile mele micuțe care transcriau o parte din rețetele primite de la colegele și prietenele ei, multe dintre ele denumite chiar după ele. Nici că putea fi un mod mai frumos de a onora o prietenie și de a-ți aduce aminte cu drag de momentele dulci savurate împreună.
Am păstrat și câteva ustensile pe care le folosea bunica mea, maestrul bucătar al copilăriei mele. Printre ele se numără forma cu care tăia covrigeii cu caș și ne făcea câte un lighean odată, rotița zimțată de tăiat cornulețe cu gem, formele pentru turta dulce și biscuiți. Nu cred ca voi reuși vreodată să îi egalez rețetele, însă mă mulțumesc cu amintirile frumoase pe care le avem împreună din vremea în care eram mica ei ucenică în bucătărie și mă simțeam ca un master chef atunci când îmi lega șortul și aranja baticul pe cap.
Având așa o copilărie frumoasă în spate, îmi doresc să îl determin pe Eduard să se îndrăgostească de arta gătitului și să descopere că mâncarea nu ne hrănește doar trupul ci și sufletul.
Vouă ce rețete vă amintesc de copilarie?
Lasă un răspuns