Cum a fost prima săptămână la creșă

Plin de entuziasm, tânărul Eduard a pornit săptămâna aceasta spre creșă. Dacă în primele zile a stat mai puțin de o oră și s-a despărțit ușor de noi, spre finalul săptămânii deja a început să facă asocierea creșă=pleacă mama/tata și să plângă la despărțire. Supărarea îi trece repede însă și se întoarce mereu cu zâmbetul pe buze. E foarte sociabil și îi plac mult copiii, dar tot noi suntem preferații lui.

Acomodarea treptată

Creșa aleasă de noi după foarte multe recomandări pozitive și de altfel singura pe care am vizitat-o este una in sistem Montessori unde totul este bazat pe ritmul copilului. Așadar și adaptarea la noul mediu este ghidata de starea de spirit a micuților învățăcei care încet încet își încep călătoria spre independență.

Predarea copiilor se face la ușă, părinții nu au voie să intre pentru a nu ii perturba pe ceilalți copii care asociază fiecare adult ce intra pe ușă cu mama/tata. Pentru copiii care merg pentru prima dată la creșă sunt programate intervale de timp separate pentru a putea petrece educatorii timp special cu fiecare în parte. Noi eram în tura de 10:30(când era ora de ieșit afară la joacă), exceptând prima zi în care am fost după program până în clasă să îi ducem bagajul și să exploreze mediul alături de noi. Totodată este foarte important să vadă că avem o relație de încredere cu educatoare și că îl lasăm pe mâini bune.

În medie cam 4-6 săptămâni durează o acomodare completă, adică copilul rămâne să mănânce și doarmă de prânz acolo. Pentru ca Eduard este încă alăptat nu îmi fac mari speranțe că va dormi de prânz singurel prea curând, însă nu ne grăbește nimeni cu înțărcatul, nu, nu a fost o preconditie să îl înțărcam, dimpotrivă este chiar susținută alăptarea prelungită.

Cel mai mult a stat în jur de două ore la creșă, adică exact timpul pe care îl mai petrecea și cu bunicii fără să ne vadă pe noi deloc. Așa că băiat hotărât fiind, după ce crede că a stat suficient pornește către ușă, acela fiind semnalul că vrea înapoi acasă. Noi îl așteptăm afară și ne topim de drag când îl vedem cum fuge zâmbind spre noi. ❤️

Un sfat de final – încercați să faceți cât mai scurt momentul despărțirii, nu lăsați emoțiile voastre să își pună amprenta asupra stării lor de spirit. Trebuie să aveți încredere în ei că se vor descurca singuri și că vor interacționa frumos cu colegii de grupă exact așa cum i-ați obișnuit în parc sau în alte locuri de socializare. Educarea lor este o muncă a noastră în continuă desfășurare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.