Scriu acest articol în timp ce Eduard se joacă lângă mine cu un puzzle incastrat. Îl privesc de la distanță, îi acord libertate de mișcare și de concentrare. Nu îl laud obsesiv la fiecare piesă potrivita corect ci doar observ procesul. Aștept să fie el mulțumit de rezultat și să treacă apoi la următoarea activitate.
Toate aceste lucruri si multe altele nu as fi știut să le aplic dacă nu citeam despre pedagogia Montessori. Probabil unele dintre ele îți sunt cunoscute și ție, doar nu sub numele de principii Montessori. Nu o să intru foarte mult in detalii, un bun punct de pornire este cartea Montessori de la naștere la 3 ani unde sunt descrise etapele de dezvoltare ale copiilor in copilaria mică și cum putem profita de această scurta dar intensă perioadă pentru a-i ajuta să se dezvolte armonios.
Pedagogia Montessori nu se rezumă doar la activități practice, la tăvițe cu materiale de lucru sau copii care se joacă singuri. Sunt șase mari principii care îmi vin acum în minte și care cred că e bine să fie aplicate de câți mai multi părinți.
De la egal la egal
Consideră copilul ca fiind egalul tău și vorbește-i ca unui adult. Nu îl desconsidera doar pentru că e mai mic decât tine. Copiii pricep mult mai multe decât ne imaginăm noi chiar dacă nu au capacitatea de a ne răspunde înapoi. Atunci când strică ceva din neatenție nu îl certa ca și când este cel mai rău copil din lume. Mai bine încearcă să găsești împreună cu el motivul pentru care s-a întâmplat evenimentul și ce soluții ar putea să le aplice în viitor pentru a evita să mai repete fapta. E greu să fii mic intr-o lume atat de mare și să nu cunoști încă locul sau scopul fiecărui obiect. Dacă vorbesti de la nivelul lui, atât fizic cât si mental, poți să îl ajuti să navigheze singur în găsirea soluție. Un obiect poate fi reperat sau înlocuit, însă o inimă frântă nu. Vă las și un examplu de reacție atunci când copilul sparge televizorul.
Fără timeout și pedepse
Acest lucru ar trebui să fie normal, indiferent de pedagogia cu care rezonati. Pedepsele, timeoutul sau bătaia nu rezolvă nimic. Doar vă depărtează și mai mult de copil la nivel emotional și nu îi ajută pe copiii să înțeleagă repercusiunile acțiunilor lor. De multe ori când un copil lovește sau aruncă obiecte doar cu scopul de a le sparge face acest lucru ca să ne atragă atenția că ceva nu e în regulă, că au nevoie de ajutorul nostru pentru a-si regla emoțiile. Atunci când par că nu cer dragostea noastră și doar par să ne provoace și să ne testeze limitele, atunci au cel mai mare nevoie de ea.
Cheia succesului este conectarea, joaca neîntreruptă de telefon, televizor sau orice altceva, doar timp de calitate dedicat zilnic copilului. Chiar și atunci când întrece o limită este esențial să stăm alături de el, să îl facem să înțeleagă de ce nu e bine cum a procedat și cum poate să evite repetarea situației pe viitor. Ultimul lucru de care are nevoie este să fie trimis singur într-un loc unde să nu se simtă iubit.
Obiecte reale versus jucării
Jucăriile din ziua de azi încearcă să imite orice obiect pe care îl avem deja în casă, așa că mai bine îi lăsăm să se joace cu cele reale ca să prindă noi deprinderi. De la seturi de curățenie sau grădinărit la vase de bucătărie, cam orice obiecte care sunt folosite de către adulți pot fi folosite și de către copii. În plus folosind aceleași obiecte vă ajută să petreceți mai mult timp împreună și să vă conectați. O activitate ideală este gătitul – lăsați-i să citească rețetele, să măsoare ingredientele sau dacă sunt mai mici doar să amestece cu telul și să pună aluatul în forme. Învățatul e mult mai distractiv și mai eficient atunci când este făcut în joacă.
În pedagogia Montessori jucăriile sunt din materiale naturale, în culori neutre și sunt preferate cele fără baterii care încurajează copiii să le găsească diverse întrebuințări fără să depindă de o altă sursă de alimentare în afară de imaginația lor. Am inclus într-un articol câteva tipuri de jucării pentru dezvoltarea motricitatii de care Eduard a fost foarte atras. Bineînțeles că a mai primit și jucării cu baterii, cărți muzicale, e imposibil să te aștepți ca lumea să îți știe toate gândurile legate de creșterea copilului. Până și lego este pus sub semnul întrebării, mai ales că nu era apărut de mult pe piața atunci când trăia Maria Montessori. E bine totuși să găsim un echilibru și să nu avem fixuri care ne complică viața.
Cum le cultivam răbdarea
Foarte des aud la locul de joacă din parc părinți care își forțează copiii să împartă jucării pentru că acest lucru este văzut ca o dovadă de bunătate. Dar lucrurile nu sunt doar în alb și negru. Da, este bine ca un copil să dea jucăriile mai departe, însă doar atunci când a terminat să se joace cu ele. Cum nici nouă nu ne place să fim deranjați din două în două minute și să vină cineva să ne ia laptopul pe care lucrăm doar dintr-un impuls, așa nu le place nici copiilor să își întrerupă concentrarea și să termine de descoperit jucăriile.
În plus este important ca cei mici să aibă răbdare și să aștepte până când jucăria devine din nou disponibilă. Răbdarea este o abilitate extrem de importantă în viață, cu cât o depindem mai repede cu atât mai bine. Beneficiile ei nu se rezumă doar la joacă ci și la luarea deciziilor asumat și responsabil fără graba impulsivitatii.
Concentrare și dezvoltare
Poate cel mai important principiu pe care l-am învățat și cel mai cunoscut din pedagogia Montessori este observarea copilul. Totul trebuie să se petreacă în ritmul lui, din inițiativa lui și în domeniul care îi face placere. Majoritatea jucăriilor lui Eduard sunt cumpărate urmând acest principiu. Ii place să construiască și să potrivească piese, așa că am încercat să îl ajut să își dezvolte abilități în direcția asta. Nu am insistat cu pictatul sau alte activități de care am văzut că nu e atras încă. Nu îl felicit obsesiv, îl las să se joace fără să îi distrag atenția și distrug concentrare – cheia deprinderii de activități noi. Îi arăt cum se folosește o jucărie nouă, iar apoi îl las pe el să o descopere și să fie mulțumit de reușita lui.
Totodată este important să le oferim copiiilor spațiul de lucru potrivit ca să își dezvolte simțurile armonios. Cu scopul de a-l atrage spre lectură am creat o zonă specială folosind două rafturi pe care așez cărți prin rotire(le puteți pune și într-o cutie sau un cos, asa le țin pe toate la îndemână) și un fotoliu confortabil. Am inclus în articol toate detaliile. Legat de cărțile alese pentru cei mici, în pedagogia Montessori se recomandă imaginile realiste în primii ani de viață în schimbul personajelor fantastice pentru a-i ajuta pe cei mici să facă asocieri cu lumea reală. În general aleg cărțile după mesajul transmis, chiar dacă nu respectă neapărat această regulă.
Dezvoltarea și încurajarea independenței
Un copil independent nu înseamnă un copil care nu ne mai iubește, face totul de capul lui și se detașează de noi. Un copil independent este un copil fericit că se poate încălța singur sau că poate ajunge să își ia un pahar cu apă. Mulțumirea obținută atunci când realizează ceva de unul singur îi creste încrederea în sine și îl determină să descopere lucruri noi.
Cum să le oferim totuși independență? Un prim pas ar fi adaptarea mobilei la nevoile copiilor. De la asezarea lucrurilor pe rafturile de jos în dulap sau frigider, la mici modificări prin casă care să le dea sentimentul că aparțin familiei.
Dacă mobila este mai înaltă este de ajutor un learning tower sau o mică treaptă/scară în funcție de vârsta. Dacă curierul este prea sus pentru ei ca să îsi pună hainele putem lipi cuiere autoadezive la înălțimea copiilor. În poză le-am lipit pe uscătorul de haine, am pus și o mică scară de la Ikea pe post de băncuță ca să stea jos atunci când se încălță (initial o cumpărasem ca să ajungă la chiuveta dar e prea joasă).
Orice ajustări temporare faceți prin casă vor face o mare diferență atât în viața celor mici cât și în dinamica familiei.
Nu uitați că nimic nu e bătut în cuie și orice poate fi adaptat stilului vostru de viață. Dacă reușiți să organizați mai bine lucrurile și să fiți mai eficienți cu siguranță veți fi și mai fericiți! ❤️
Lasă un răspuns