Readaptarea la creșă, grădiniță și școală

Pe cât este de importantă prima adaptare a copilului la colectivitate, pe atât de importante sunt și readaptarile ulterioare. Fie că vorbim despre schimbarea grupei în cadrul aceleași unități de învățământ sau chiar mutarea la o alta unitate, readaptarea joaca un rol important în primii ani de viață.

Irina Nikolaus, psiholog și autoarea cărții Fram la grădiniță și bullyingul, ne oferă câteva răspunsuri la întrebările care îi macină pe părinți în această perioadă.

Cum ajutăm copilul să se readapteze la un alt mediu, atunci când are loc un transfer de la o creșă la alta de exemplu și se schimbă educatoarea, clădirea, colegii?

Nimic nu este permanent. Viata insasi presupune o sumedenie de schimbari. Cu cat pregatim copilul mai bine pentru ele, cu atat mai usor se va descurca. Nu este nicio problema sa apara schimbari de planuri in viata copilului si in ceea ce priveste asteptarile sale. Tocmai infruntarea lor ii va creste rezilienta. Pentru tot ce pierde va castiga altceva in schimb, iar multitudinea de experiente il va face pe cel mic rezistent si curajos.

Primii pasi in acomodarea cu noul spatiu si cu aglomeratia sunt:

  • contemplarea salii, a jucariilor si a copiilor (unii puiuti sunt retrasi si prefera sa observe decat sa interactioneze cu celelalte persoane)
  • intelegerea faptului ca despartirea este temporara, nu definitiva (teama de abandon, proteste, plansete)
  • transferul atasamentului de la adultul de baza (de obicei mama) la educatoarea cea mai draga (sa aibă loc mai ales in momentele dificile, in care copilul plange si este consolat in bratele educatoarei, care ii valideaza emotiile intense si ii oferta confort si siguranta)
  • cultivarea abilitatilor de relationare (respectarea regulilor si a rutinelor, implicarea in jocuri si sarcini, exersarea rolurilor de copil de cresa/gradinita).

Atunci când copilul trece de la creșă la grădiniță în cadrul aceleași unități, cum îi explicăm că acum va trebui să meargă în altă sală, la altă educatoare?

Copilul de varsta gradinitei deja a invatat sa vorbeasca, sa isi exprime nevoile, sa se incalte etc., deci locul lui nu mai este printre cei care nu stiu sa vorbeasca. Se pune accent pe avantajele tranzitiei, pe partea luminoasa a situatiei, in functie de pasiunile copilului: de exemplu, daca ii place sa deseneze, i se povesteste ca vor desena mult la gradinita. Chiar daca isi iubea mult educatoarea, la varste mici copiilor le este usor sa se ataseze de alte persoane. Este nevoie de putin timp si de experiente pozitive si relaxante. 

Odată cu creșterea copilului și trecerea de la grădiniță la școală, cresc și așteptările pe care profesorii le vor avea de la el. Cum pregătim copilul din timp ca să treacă peste aceasta etapa importantă?

La varste mici copilul are nevoie de suport vizual, prin urmare lectura de calitate si jocurile de rol ajuta mult in setarea corecta a asteptarilor. In vremurile noastre parintii au acces la nenumarate resurse bibliografice. Le recomand pe cele care includ aspectele importante si care detaliaza cum se va desfasura o zi de scoala. La scolile de stat, copiii stau in bancute si asculta ceea ce li se povesteste, timp de 50 de minute, apoi au voie sa iasa la joaca doar 10 minute. Cat timp stau in bancute, li se pretinde sa fie atenti, nu se pot juca cu alti copii in timp ce doamna invatatoare vorbeste. O singura pauza este mai lunga, moment in care isi pot manca merindele de acasa. Au voie sa faca anumite lucruri pe care le faceau si la gradinita, dar sunt anumite reguli diferite: ei nu au voie sa se ridice din banci fara acordul doamnei invatatoare, nici sa strige sau sa vorbeasca neintrebati; ii ajuta sa inteleaga ce se asteapta de la ei, ce li se va cere. Dupa lectura, urmeaza jocurile de rol, prin care se consolideaza informatiile noi, aflate din cartile citite. Temele nu apar din clasa pregatitoare. Clasa pregatitoare este doar pentru facilitarea procesului de tranzitie de la joaca la o abordare mai serioasa.

Urmează vremuri nesigure, școala e posibil să se mute iar în mediul online, cum îi putem ajuta pe copii să accepte mai ușor aceste schimbări?

Ori de câte ori avem de dat vesti mai puțin îmbucurătoare, este foarte important ca atenția sa se focalizeze pe aspectele pozitive. Da, începe sezonul răcelilor și decizia autorităților este predarea online. Chiar dacă ne dorim sa ne întâlnim cu colegii zilnic și viata de școlar ar putea fi mult mai distractivă la școală,  nu acasă, exista multe aspecte plăcute și voi enumera câteva: te poți trezi mai târziu decât de obicei, nu mai ai de ieșit în frigul dimineților de toamnă, eviți plictiseala din traficul aglomerat, poți urmări orele din confortul casei tale, cu colegii va puteți întâlni după ore, în parc sau îi poți invita la tine la o poveste, te vei familiariza și mai tare cu tehnologia etc.

Orice situație prin care trecem are, în același timp, părți luminoase (avantaje) și părți umbroase (dezavantaje). O minte antrenata de la vârste fragede sa fie atentă la beneficii razbeste mai ușor. Parintii își pot ajuta copiii sa învețe cum sa își aleagă gândurile în același fel constructiv în care își aleg hainele potrivite sau mâncarea sănătoasă. Totul ține de educație și de cultivarea înclinației inspre optimism. Pentru orice îngrijorare se pot găsi multe soluții excelente.

In medie, cât durează perioada de acomodare? 

Procesul de adaptare psiho-emotionala a copilului la nivel de gradinita sau de scoala dureaza aproximativ 6 saptamani, insa dragul de a merge la gradinita sau la scoala poate sa apara abia dupa cateva luni (intre 3 si 6 luni). Adaptarea nu presupune doar a merge de bunavoie, fara sa planga, ci a se simti confortabil, relaxat, in siguranta intr-un spatiu care nu este cel de acasa. Unele institutii permit prezenta parintilor in primele 2 saptamani de la inscriere, altele nu. In cazul in care parintele poate intra cu copilul la gradinita si chiar in grupa, nu recomand ca acest lucru sa se intample mai mult de o saptamana, iar prezenta sa fie intrerupta de scurte iesiri (poate anunta copilul ca va merge putin pana la toaleta, ca are de dat un telefon, ca merge sa mute masina). Intrand si iesind de multe ori din campul vizual al copilului, subconstientul se obisnuieste ca mama pleaca si apoi revine. Pleaca si apoi revine!

In prima saptamana de acomodare, recomand parintilor sa opteze pentru programul scurt. Ulterior pot lasa copilul si la somn, pregatindu-l din timp pentru aceasta experienta noua. In cazul in care puiutul inca este alaptat, acest lucru nu interfereaza cu rutina de somn specifica gradinitei. 

Cum ar trebui sa se desfășoare momentul despărțirii pentru a fi cât mai ușor de acceptat de către copil?

Despartirile cu sufletul frant, cu sentimente de vinovatie din partea adultilor si cu asigurari exagerate (“Te iubeste mama, te iubeste din tot sufletul”) nu sunt cele mai potrivite. Recomanad o imbratisare stransa, stransa, cu bratele incolacite in jurul micutului si cu dorinta de a transmite incredere, siguranta si fermitate. Da, aici te aduce mama, aici te lasa cu incredere, ne strangem tare in brate si ne pregatim ca ne vom revedea mai tarziu. Nu imediat si nu in curand !

Cum îi explicăm copilului că nu poate să rămână acasă să se joace? 

Adultii au tot felul de treburi de rezolvat: cumparaturi dintr-o piata aglomerata, mers la banca, telefoane, sedinte cu clientii. Chiar este indicat sa ii spunem copilului ce vom face cat timp el nu este cu noi si apoi sa reluam aceeasi poveste cu ocazia revederii. Daca noi ii povestim puiului de om cum ne-am petrecut orele, este foarte posibil ca si el sa fie dornic sa ne povesteasca despre experienta de la gradinita. In cazul in care copilul nu povesteste nimic, raspunde in varianta clasica: “A fost bine.”, adultul ii poate pune intrebari amuzante: “Lasa-ma sa ghicesc, ati zburat pe luna? Ati mancat supa de cozi de crocodil?” De cele mai multe ori, copiii incep sa povesteasca ce activitati au facut si ce au mancat bun.

Imi amintesc a treia zi de acomodare a baietelului mei (2 ani si cateva luni). M-a intrebat ce voi face cat timp sta el la cresa si i-am povestit ca voi merge cu bunica mea la spital, dar ca nu sunt sigura daca ma va insoti, fiindca se teme ca o vor interna acolo. Baietelul meu mi-a raspuns: “Mama, ia cu tine cartea Fram la gradinita si citeste-i bunicii ca mama intotdeauna se intoarce, ca sa nu-i mai fie asa de frica de despartire.” Atunci am realizat din nou cat impact au cartile.

Întreaga colecție de cărți creată special pentru o bună dezvoltare emoțională a copiilor vă așteaptă în Lumea lui Fram.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.