La apariția primului dinte trebuie să începem să introducem periajul dinților în rutina copiilor. Periajul trebuie efectuat de două ori pe zi, dimineața și seara, în primii ani preponderent de către părinte, pentru a se asigura că a fost făcut corespunzător.
Erupția dentară este procesul prin care dinții copilului apar rând pe rând, străpungând gingia. Cel mai devreme, procesul poate începe la vârsta de 3 luni iar cel mai târziu la 12 luni. În general, însă, dentiția se formează între 6 și 9 luni. Apariția tuturor celor 20 de dinți de lapte ai copilului poate dura câțiva ani. Printre simptomele erupției dentare se numără: gingia umflată și iritată, secreția salivară abundentă, nervozitatea și iritabilitatea, refuzul copilului de a mânca, insomnia, plânsul. În mod normal, aceste simptome survin cu 3-5 zile înainte de apariția dintelui și dispar imediat după aceea.
Dentația permanentă începe de la vârsta de 6 ani și durează până la vârsta de 12 ani când sunt înlocuiți toți dinții primari, astfel finalizându-se perioada intermediară, dinții permanenți fiind ultimul set de dinți care va erupe pe parcursul vieții.
ABC-ul DENTAR
Abcesul dentar – o acumulare de puroi, cauzată de infecții bacteriene localizate în gingie, în țesuturile care înconjoară rădăcina unui dinte sau în osul maxilarului. Abcesele dentare nu trec de la sine, fiind nevoie de tratament de specialitate.
Bruxismul – reprezintă strângerea și frecarea cu putere a dinților de sus și a celor de jos. In lipsa tratamentului, acesta poate favoriza apariția zonelor de abrazie dentară (dinți tociți), a retracțiilor gingivale și a durerii în zona urechilor și a capului.
Caria dentară – apare atunci când bacteriile se acumulează pe dinți și gingii, formând un strat lipicios de placă. Aceasta produce un acid care erodează dinții. Mai mult, dacă placa descompune stratul de smalț, bacteriile pot infecta și dăuna pulpei dentare, ducând chiar la pierderea dintelui dacă nu se intervine la timp.
Demineralizarea – este cauzată de expunerea prelungită a dinților la mediul acid, in urma unui regim alimentar dezorganizat sau a unei igiene precare. Cea mai eficientă metodă de prevenire este utilizarea fluorului local, din pasta de dinți, dar mai ales din fluorizarea topică făcută în cabinetul medicului stomatolog.
Fluorizarea – funcționează prin remineralizarea suprafețelor dentare, și poate inhiba dezvoltarea bacteriilor orale dăunătoare, prevenind apariția cariilor. Este important ca sugarii şi copiii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 16 ani să fie expuşi la fluor prin intermediul pastelor de dinţi ce conţin fluor și a apelor de gură cu fluor. Acesta este intervalul de timp în care apar dinţii de lapte şi cei permanenţi.
Gingivita – este o afecțiune de tip inflamator, care se manifestă la nivel gingival. Factorul cauzant al gingivitei este lipsa unei igiene orale adecvate. Atunci când copiii nu se spală pe dinți în fiecare zi, dimineața și seara, bacteriile prezente în cavitatea orală se înmulțesc și se depun la nivelul dinților sub formă de placă bacteriană.
Malocluzia – reprezintă o aliniere incorectă a dinților. Aceasta poate avea multe efecte negative asupra sănătății gurii, și implicit a digestiei, așa că este important un consult ortodontic pentru stabilirea unui plan de tratament.
Sigilarea dintilor – reprezintă o metodă nedureroasă de acoperire cu un material special a șențulețelor de pe fața ocluzală (cu care mestecăm) a dinților laterali. Prin sigilarea dentară atât pe dinții temporari, dar mai ales pe dinții definitivi, asigurăm sănătatea dinților la maturitate.
Articolul a fost realizat în colaborare cu Dr. Cristina Mihălțan și Dr. Adrian Petcu, medici stomatologi pediatrii la clinica MB Dental Junior, din Cluj-Napoca. Informațiile prezentate le găsiți și în noua versiune a Ghidului părintelui informat.
Lasă un răspuns